16 – The Distillers – Drain the Blood
The Distillers e o formatie de care probabil ati mai auzit, canta punk si are 3 albume.
The Distillers e o formatie de care probabil ati mai auzit, canta punk si are 3 albume.
Joy Zipper e din Long Island, New York si abordeaza un indie mai orientat catre pop, avand deja 4 albume la activ.
The Swear sunt din New Cross, Londra si abordeaza un art-punk.
Graham Coxon a fost multa vreme chitarist in Blur, plecand dupa neintelegerile cu Damon Albarn privind directia in care trebuia sa se indrepte formatia. Spectacular este de pe albumul ulterior plecarii din Blur, Happiness in Magazines, album bine primit de critica si mai de succes ca Think Tank-ul lui Blur.
The Rosebuds sunt din Carolina de Nord si abordeaza un indie rock mai melodic.
British Sea Power e din Brighton, avand deja la activ doua albume.
The Ponys sunt din Chicago si canta un post-punk mai melodic.
Cei de la Arctic Monkeys sunt din Sheffield si chiar daca nu si-au ales cel mai inspirat nume muzica lor e destul de interesanta. Liric, intalnim o ironie familiara pentru formatii ca Pulp sau The Streets. Muzical, lucrurile sunt mai putin clare, Arctic Monkeys incadrandu-se intr-un indie-rock cu influente punk si pop, asemanandu-se oarecum cu The Libertines, Blur sau Franz Ferdinand, cu care sunt si colegi de label.
The Long Blondes sunt din Sheffield, ceea ce ii face concitadini cu Pulp sau chiar cu Arctic Monkeys. Dorian, Screech, Kate, Reenie si Emma sunt 4 bibliotecari si un vanzator de haine rare care s-au intalnit cam acum trei ani la o petrecere. Nu s-a intamplat nimic atunci, dar cand s-au revazut dupa cateva zile s-au indragostit (Screech de Reenie si Dorian de Emma) si au format The Long Blondes. Muzica lor poate fi catalogata ca art-punk, fiind influentata de formatii feminine de pop din anii ‘50-’60 cum ar fi The Ronettes si The Shirelles, cat si de Roxy Music si formatii de punk cu vocal feminin ca Blondie, versurile lor incercand sa se ridice la standardele impuse de Pulp. Dupa formare The Long Blondes au inceput procesul prin care trece orice formatie tanara: au scos niste single-uri, Appropriation (By Any Other Name) fiind cel de-al treilea si au incercat sa prinda un contract pentru un album. Appropriation (By Any Other Name) e un amestec de pop si punk feminin ce spune povestea unei fete care isi da seama ca prietenul ei incearca sa o modeleze dupa o alta femeie. Desi are in jur de 3 minute, schimbarile de ritm si melodie o fac sa para mai lunga. Invitat special, fostul violonist de la Pulp, Russell Senior da mai mult culoare melodiei cu vioara sa. Celelalte doua piese de pe single sunt My Heart is Out of Bounds, un rockabilly care ar fi putut fi scris si in anii ‘60 si, cireasa de pe tort, Lust in the Movies, un cantec ceva mai punk care e destul de bun pentru a fi fost si el piesa principala pe un single, avand un cor excelent pe refren. In concluzie, cred ca e ceva sexy ca o femeie sa cante rock, vocea puternica a lui Kate intarindu-mi aceasta impresie, iar Appropriation (By Any Other Name) este un amestec aproape perfect de bubble-gum pop al anilor ‘60 si punk, care merita un 9/10 si datorita celorlate piese prezente pe disc.


The Cooper Temple Clause sunt din Reading si stilul lor e un indie-rock cu influente grunge si electronice.