Sa incep cu inceputul! Plec din Sibiu la 11, cu gandul ca voi fi poate singur la concert, dar cu gandul de a-l suna pe Andrei, ptr. a umple timpul de dinainte sau de dupa concert… Rratacind prin metrouri, dau de 2 bastinasi din Sibiu, fani Placebo, care l-au inlocuit pe Andrei… Dumnezei si pasti si sfinti si toti ce vreti la coada… am avut insa noroc prind de la inceput pe Brett… ma miram de ce e asa de gol de abia azi am aflat de ce, si ca altii au pierdut inceputul…. A inceput, Brett presteaza bine, imi aduce aminte si de Jarvis, seamana… vad un steag britain… oh e bine, nu ne facem de ras, se umple stadionul incet, incet, lumea aplauda, canta, danseaza… in mintea mea faceam comparatia ca public arc de triumf vs wembley… si totusi s-au purtat exemplar, fara fite, pasionati de muzica si nu mi-a displacut faptul ca nu a prea existat comunicare cu ei… eu variam in stari de la uimire-gura cascata la hipnozeala aproape si extaz chiar… ptr. mine e concertul cel mai bun pe care l-am auzit in viata mea!