Mă ocup de toată chestia asta ce se cheamă cathartic media de aproape 3 ani, deci am avut până acum ocazia să aleg două melodii de an nou, de fiecare dată încecând să aleg ceva mai deosebit şi mai emoţionant. De data asta am dat peste o trupă de post-rock din Suedia, Jeniferever, care are o melodie care îmi îndeplineşte toate aşteptările pentru o piesă de sfârşit de an. Vă doresc deci un 2008 excelent, asta pe lângă obişnuitele urări de să nu ascultaţi prostii, să nu vă uitaţi la toate tâmpeniile şi să citiţi cât mai multe cărţi şi să iubiţi cât mai mult.

Jeniferever – From Across the Sea

PS: Habar n-am cine e Emilly.

Panda Bear e numele proiectului solo al lui Noah Lennox, membru al Animal Collective, care are o fascinaţie pentru pop-ul psihedelic al anilor ‘60, în principal pentru Brian Wilson cred. Şi, pentru a nu avea doar presupuneri, Panda Bear a mulţumit pe albumul său, declarat albumul anului 2007 de către Pitchfork şi încă vreo două webzine-uri, unui număr impresionant de artişti, care sunt: Basic Channel, Luomo, Dettinger, Wolfgang Voigt, Cat Stevens, The Police, Scott Walker, Daft Punk, The Tornados, The Zombies, Moodyman, Erik Satie, Madlib, Jonathan Richman, Roy Orbison, King Tubby, Caetano Veloso, Black Dice, Sam Cooke, Pink Floyd, Sparks, The Beach Boys, Everything but the Girl, The Orb, Basement Jaxx, Vashti Bunyan, S.E. Rogie, Jay Dee, Phoenix, Ariel Pink, Robert Hood, Aphex Twin, Arthur Russell, SRC, Air, Tom Jobim, The Beatles, Michael Jackson, Benjamin Diamond, Syd Barrett, Jay-Z, Talk Talk, Black Flag, Hall and Oates, Lee Perry, Bjorn Olsson, Can, Isolée, CNN, Chris Bell, Kylie Minogue, Ricardo Villalobos, Ennio Morricone, Louvin Brothers, Metallica, Wu-Tang Clan, Spacemen 3, Cyndi Lauper, Nina Simone, The Clientele, Markus Guentner, Pete Rock, The Strokes, Dr. Dre, Carsten Jost, Notorious B.I.G., Duran Duran, The Chills, Portishead, Nirvana, ODB, Echo and the Bunnymen, ELO, Kraftwerk, Enya, Neu, Everly Brothers, The Free Design, Skip Spence, Eric B. & Rakim, Nico, The Kinks, George Michael, Salz, Bob Marley, Ghostface Killah, Grateful Dead, Doce, Horace Andy, Incredible String Band, The Equals, Joni Mitchell, Kaito, Linda Perhacs, Love, Maria Callas, Antonio Variacoes, Harry Mudie, Black Sabbath, Nas, Phil Collins, Queen, Ride, Gang Starr, The Stooges, New Order, Theorem.

Panda Bear – Comfy in Nautica

Despre Kings of Convenience nu cred că am scris ceva pe blogul ăsta şi sigur că nici pe altele, probabil pentru motivul că sunt cam pop pentru gustul meu. Aş băga mâna în foc că Bjorker a scris deja ceva despre ei, dar nu asta e important, deoarece asta e doar un pretext de a introduce o altă formaţie, The Whitest Boy Alive, care împarte un vocalist norvegian cu Kings of Convenience, restul membrilor fiind germani. “Burning” e cel mai de succes single al lor.

The Whitest Boy Alive – Burning

Inside Riot a fost o trupă suedeză care sa destrămat prin 2005, deoarece avea prea mulţi membri, care nu se înţelegeau, dar pentru că două fete din formaţie, Frida şi Anna, se înţelegeau, au continuat sub numele de Rough Bunnies, având şi un site, www.roughbunnies.se, unde se găseşte şi un album pe care e şi “World of Love”, o melodie care aparent îmi demonstează că nu e aşa greu şi nu trebuie să ştii aşa multe să faci o melodie catchy, o melodie care se întâmplă să îmi placă mult.

Inside Riot (Rough Bunnies) – World of Love

Apărut anul trecut, “Once” e un musical foarte frumos şi un film foarte bun, păcat însă că nu l-am văzut încă. L-a văzut însă sora mea şi mi l-a recomandat, am văzut şi eu câteva bucăţi din el şi mi-a plăcut, dar nu asta e important, cel puţin pentru blogul meu, ci important e că în el am descoperit această melodie, “Falling Slowly”. The Frames e o formaţie de alternative irlandez care activează de prin 1990, ajungând anul trecut pe la albumul numărul 6. Un fost basist al acestei formaţii a ajuns un regizor destul de apreciat, având inclusiv premii la festivaluri, tot anul trecut ajungând să regizeze filmul “Once”: Tot anul trecut, 2006 adică, vocalistul celor de la The Frames, Glen Hansard, a înregistrat un album cu prietena sa, pianista cehă Marketa Irglova, album care a inclus şi “Falling Slowly”, cei doi urmând să fie personajele principale ale filmului “Once”.

Nu ştiu cât de coerent am fost în ceea ce am scris mai sus, ideea e că Glen Hansard a inclus “Falling Slowly” şi pe albumul formaţiei sale, The Frames, această variantă plăcându-mi mai mult decât varianta din “Once” sau de pe albumul Marketei Irgalova, iar, pentru a nu face vreo discriminare, am inclus ambele piese.

The Frames – Falling Slowly

Glen Hansard and Marketa Irglova – Falling Slowly

De The Hoosiers probabil aţi auzit la radio, această melodie auzind-o pe la News Fm şi probabil pe la Guerilla, sigur nu la Europa FM, care sunt prea ocupaţi în a da cea mai bună muzică din ‘80 până azi. adică vreo 20-30 de melodii date pe repeat. The Hoosiers e o trupă britanică cu album de debut apărut pe la sfârşitul lui octombrie, având însă şi un suedez pe acolo, cum au mai fost câteva zeci şi cum o să mai fie alte zeci, adică nu par să aibă ceva doar ar lor, dar, ca toate formaţiile de acest gen, oferă din când în când nişte momente de strălucire, “Goodbye Mr. A” fiind unul dintre ele, ei denumidu-şi genul ca “Odd pop”.

The Hoosiers – Goodbye Mr. A Link direct scos cu ajutorul Sony/BMG

Stream:

Cum la noi în ţară un Crăciun fără colindele lui Hruşcă (btw, în afară de faptul că sunt ascultate până la saturaţie, sunt totuşi nişte colinde bune) sau, Doamne fereşte!, atunci când Hruşcă se va retrage, un Crăciun fără colindele lui Faggo (a se citi Fuego) e de neînchipuit, aşa şi pentru cathartic media, un Crăciun fără Sufjan Stevens nu poate exista. Nu ştiu cât de nouă e “Sufjan Stevens – Did I Make You Cry on Christmas? (Well, You Deserved It!)”, probabil e de pe boxset-ul de Crăciun lansat anul trecut, dar mi se pare o melodie fantastic de ironică şi cinică, chiar şi muzical, sunetul ală electronic aducându-mi aminte a aparat de măsurat pulsul. Îmi place mult genul ăsta de umor, care se regăseşte şi în colindele Adei Milea, de exemplu.

Sufjan Stevens – Did I Make You Cry on Christmas? (Well, You Deserved It!)

Tot de la vioreaua mea foarte precisă: Róisín Murphy vine în România! În aprilie 2008.
…O aşteptăm cu mare drag! Nu?

Crăciun fericit!

cathartic media, în general, şi eu, în special, vă urează un Crăciun fericit. Nu vreau ca lumina Crăciunului să vi se aprindă în suflet, nu vreau ca inima ta caldă să topească zăpezile iernii, iar sloiurile de gheaţă să se transforme în lacrimi de bucurie, nu vreau ca în aceste momente de tihnă deplină şi de bilanţ să vă gândiţi la nu ştiu ce chestii, nu vreau să ştiu câtă împlinire sufletească vă aduce acestă sărbătoare magică, nu vreau să simt atmosfera feerică de sărbătoare şi iubire, nu vreau să iau din lumina sufletului meu şi să o dăruiesc celor legaţi sufleteşte de persoana mea, în timp ce magia Crăciunului şi a sărbătorilor se aşează încet, încet peste gândurile mele, făcându-mă să nu mai am loc decât de Bucurie, Speranţă şi Iubire, iar voi însemnaţi pentru mine ce înseamnă bradul pentru Crăciun. Cred că aţi prins ideea, nu trimiteţi mesaje din astea…

The Swimmers e o formaţie de indie-pop din Philadelphia, a cărei album de debut va apărea anul viitor, formaţii pe care unii o compară cu The Shins sau The New Pornographers şi care cred a scris acest frumos cântec de Crăciun. Sărbători fericite!

The Swimmers – The Christmas Sound

Nu ştiu de ce, dar îmi plac mult melodiile indie cântate în franceză (a se vedea şi Malajube). “Lauren Caught My Eyes” e o melodie din 2001 care are şi versuri în engleză, iar franceza sună de parcă e pronunţată de basarabeni, ceea ce poate face o surpriză din faptul că The Crash sunt din aceeaşi ţară cu universitatea la care voi merge din primăvară să îmi fac licenţa, adică din Finlanda. The Crash sunt un bun exemplu că Finlanda nu dă numai orori gen HIM, The Rasmus sau Nightwish, ci are şi un pic de scenă indie.

The Crash – Lauren Caught My Eyes