Am vrut ca luna august să fie tot o lună de cover-uri pe acest blog, dar, din lipsa de timp şi, mai grav, de dispoziţia de a scrie ceva, nu am mai adăugat nicio melodie. Între timp, am devenit inginer, m-am întors în ţară, urmând să mă întorc în octombrie Finlanda, pendulare care, dacă totul iese bine luna asta, va continua încă vreo 3 ani. Nu promit că o să mă revanşez pentru cele aproape două luni de tăcere, probabil că, la câţi cititori are blogul, nu prea am cui, dar promit că o să îi acord mai multă importanţă şi că voi încerca să scriu mai des, ceea ce probabil se va şi întâmpla. Din motive statistice, acest post va avea timestamp-ul de 31 august.

Pentru luna august mi-au mai rămas vreo 50 de cover-uri, la care am mai adăugat 2-3 noi şi excelente: The Kooks cântă una din melodiile mele preferate de anul ăsta, “Kids” de la MGMT, Get Cape. Wear Cape. Fly face un cover excelent la “D.A.N.C.E.”, iar Jonathan Davis cântă în stilului lui o melodie rap. Alte piese interesante din selecţia de mai jos ar fi: primele 7, care se vroiau un prim post, cele de la Scala and Kolacny Brothers (un frate Kolacny e dirijorul corului de fete Scala, altul e pianistul şi e întotdeauna interesant să auzi un cor de fete cum cântă “I Touch Myself”), cele vreo 6 coveruri de pe o compilaţie despre care am mai scris, “Guilt By Association”, care urmează după Scala, “Munich”-ul lui Corinne Bailey Rae, “Where is My Mind”-ul lui James Blunt, coverul după Glasvegas al celor de la Dirty Pretty Things, coverul metal după Bee Gees, executat de formaţia specializată în aşa ceva, Tragedy, coverul după Beirut al lui Final Fantasy, “Lithium” cam vesel de la Polyphonic Spree sau cover-urile după piese rap de pe final. Muzica mă amuză.

Tom Jones – I Bet You Look Good On The Dancefloor (Arctic Monkeys Cover)
Paul Anka – Mr. Brightside (The Killers Cover)
Playradioplay! – Mr. Brightside (The Killers Cover)
The Killers – Romeo And Juliet (Live Dire Straits Cover)
Simon Murtha-Smith – Shankill Butchers (The Decemberists Cover)
Patti Smith – Here I Dreamt I Was An Architect (The Decemberists Cover)
The Decemberists – Bridges and Balloons (Joanna Newsom Cover)
Scala and Kolacny Brothers – I Touch Myself (Divinyls Cover)
Scala and Kolacny Brothers – Das Modell (Kraftwerk Cover)
Scala and Kolacny Brothers – Beautiful People (Marylin Manson Cover)
Scala and Kolacny Brothers – Smells Like Teen Spirit (Nirvana Cover)
Scala and Kolacny Brothers – Black Horse And The Cherry Tree (KT Tunstall Cover)
Scala and Kolacny Brothers – Engel (Rammstein Cover)
Scala and Kolacny Brothers – The Blower’s Daughter (Damien Rice Cover)
Scala and Kolacny Brothers – With Or Without You (U2 Cover)
Scala and Kolacny Brothers – Under The Bridge (Red Hot Chili Peppers Cover)
Scala and Kolacny Brothers – Mutter (Rammstein Cover)
Casey Shea – Chop Suey (System of a Down Cover)
Goat – Sugar, We’re Goin’ Down (Fall Out Boy Cover)
Mark Mulcahy – From This Moment On (Shania Twain Cover)
Superchunk – Say My Name (Destiny’s Child Cover)
The Mooney Suzuki – Just Like Jesse James (Cher Cover)
Bonnie ‘Prince’ Billy – Can’t Take That Away (Mariah’s Theme Cover)
Ryan Adams – Wonderwall (Oasis Cover)
Final Fantasy – Sweet Fantasy (Mariah Carey Cover)
OK Go – Jessie’s Girl (Rick Springfield Cover)
The Kooks – Kids (MGMT Cover)
Corinne Bailey Rae – Munich (Editors Cover)
Sneaker Pimps – Golden Brown (The Stranglers Cover)
Does It Offend You, Yeah – Whip It (Devo Cover)
James Blunt – Where Is My Mind (Pixies Cover)
The Courteeners – New Romantic (Laura Marling Cover)
Four Tet – Iron Man (Black Sabbath Cover)
Camera Obscura – Super Trouper (Abba Cover)
Dirty Pretty Things – It’s My Own Cheating Heart That Makes Me Cry (Glasvegas Cover)
Get Cape. Wear Cape. Fly – D.A.N.C.E. (Justice Cover)
Asobi Seksu – Then He Kissed Me (The Cystals Cover)
Skye – Feel Good Inc. (Gorillaz Cover)
The Hoosiers – We Didn’t Start The Fire (Billy Joel Cover)
The Editors – Road To Nowhere (Live) (Talking Heads Cover)
The Klaxons – No Diggity (Blackstreet Cover)
The Vines – 4EVer (The Veronicas Cover)
The Bravery – An Cat Dubh (U2 Cover)
Tragedy – Staying Alive (Bee Gees Cover)
The Bird And The Bee – How Deep Is Your Love (Bee Gees Cover)
Ben Folds – Get Your Hands Off My Woman (The Darkness Cover)
The Polyphonic Spree – Lithium (Nirvana Cover)
Final Fantasy – Cliquot (Beirut Cover)
My Chemical Romance – All I Want For Christmas Is You (Traditional Cover)
The Automatic – Gold Digger (Kanye West Cover)
30 Seconds To Mars – Stronger (Kanye West Cover)
Jonathan Davis Featuring Jim Root – Got Money (Lil’ Wayne Cover)
LCD Soundsystem – No Love Lost (Joy Division Cover)
Keane – With Or Without You (U2 Cover)
Andrew Bird – Oh Sister, feat Norah O’Connor (Bob Dylan Cover)
Breakfast With The Mayor – Feeling This (Blink 182 Cover)

Luna aceasta nu am scris aproape deloc pe blog, noroc de recenziile Mădălinei. Am avut de lucru şi încă mai am cu pregătirea licenţei, am fost vreo săptămână şi ceva prin nordul Europei, încă mai sunt în Finlanda şi urmează să dau cu piciorul unui master aici şi unui salariu de vreo 1500€ pentru a reveni în ţară şi a mă angaja, probabil în Iaşi, probabil pe vreo 600€, probabil în paralel şi cu un master acolo. Mă rog, încă mai am o săptămână să mă răzgândesc.

Terminând divagaţia de mai sus, ţin să menţionez că am rămas dator cu albumul lunii iulie şi că acela e noul CSS, “Donkey”, album care nu sună aşa de proaspăt, inventiv şi de amatoricesc ca debutul, dar are multe momente bune şi e mai cizelat. “Left Behind” e, dacă nu mă înşel, single-ul lor de revenire, mie îmi sună mult a Metric sau a Yeah Yeah Yeahs şi l-am ales şi pentru că zice ceva de Helsinki.

CSS – Left Behind

Florin Chereji de la www.flowingmist.ro comunică:

Klimt1918, autorii unui melanj Indie/Alternative/Post Rock ce nu putea veni decat din Italia, se intorc in aceasta toamna in tara noastra la invitatia Flowing Mist.

Dupa recitalul de anul trecut in cadrul Stufstock 5 si la doar 3 luni de la lansarea noului album “Just In Case We’ll Never Meet Again”, Marco, Paolo, Davide si Francesco fac prima lor vizita in Transilvania pentru concertul de sambata, 11 Octombrie. Irish & Music Pub din Cluj-Napoca va gazdui evenimentul iar Luna Amara, Twisted Cables si Alternative Quartet sunt cele trei trupe invitate sa completeze seara.

Concertul va incepe la ora 19:00, va dura pana spre miezul noptii si va fi urmat de un after party la care vor participa si membrii trupelor.

Biletele vor fi disponibile in curand la pretul de 30RON iar rezervari se pot face deja la adresa bilete [at] flowingmist.ro

Influentele celor de la Klimt1918 s-au schimbat de la album la album variind de la Katatonia, Anathema, The Cure la U2, Dredg, Interpol, Dandy Warhols sau chiar Sigur Ros. Dupa un EP ancorat in metalul anilor 90, albumul lor de debut, “Undressed Momento”, a deschis trecerea spre New Wave si Alternative in timp ce “Dopoguerra” si “Just In Case…” penduleaza intre Post-Rock si Indie, pastrand insa accente din vechile stiluri pentru a crea o atmosfera unica prin muzica lor.

Exploring beyond shrouds,
Flowing Mist.

Linkuri utile:
http://www.flowingmist.ro/
http://www.myspace.com/klimt1918
http://www.myspace.com/lunamara
http://www.myspace.com/twistedcables
http://www.myspace.com/alternativquartet

Deja sunt o veterana a festivalurilor romanesti si in concordanta cu aceste cuvinte m-am decis sa mai bifez o manifestatie pe lista: Rock la Mures. Departe de a fi un festival mare, prin locatia sa si trupele pe care le-au adus organizatori,i se ridica totusi la standardele de ‘merita vazut’ .Eu am fost prima data la Periam si nu pot spune ca am ramas dezamagita.

Situat intr-o poienita in Periam Port, zona nu e foarte accesibila celor care nu au mai fost acolo inainte. Lume putina comparativ cu ceilalti ani sau cel putin asa am auzit de la cei care au mai fost in editiile precedente. Probabil ca si lineup-ul de anul acesta a fost mai slab, dar eu una m-am dus pentru NOHA.

Pe la ora 18 se facea ca ne infiintam la sfarsitul recitalului Gianina & Quartz. Nici nu am apucat sa ma uit bine ca scena ca au si terminat. Am concluzionat ca mai bine ramanea in televiziune pentru ca acolo ii statea mai bine. Nu ca nu ar avea voce, doar ca muzica ei ciudata nu prea e pe gustul meu.

Foto1: BUG Mafia, cu o audienţă mult prea mare decât cea pe care o merită

BUG Mafia au fost sub orice critica. Imi pare rau ca afirm asta, dar probabil asta cred si cei doi fani autostopisti pe care i-am dus pana in ‘port’. Nu mi-au placut de ei ca formatie de la lansare, desi au avut cateva piese ‘cu mesaj’ mi-am dat seama ca nu ai cum sa-i intelegi daca nu ai trait in ‘cartier’. Sincera sa fiu cred ca toata ideea de rap gangsta sau cum naiba se cheama e prost inteleasa in .ro (ca multe alte chestii de altfel) si nimic nu-mi poate da impresia de nou in aria hip hop autohtona atata timp cat acest curent nu exista defel la noi .Concluzia recitalului: “Thou shalt remember that guns, bitches and bling were never part of the four elements and never will be”.

Foto 2: A fost o dată Iris şi acum a rămas asta

Melanjul de formatii din ce-a de-a doua zi nu a fost genial. I-am vazut pe Iris pentru a nu stiu cata oara cantand aceleasi piese pe care le canta si la festivalulu berii din toate orasele obscure din Romania. Cristi Minculescu la fel de bolnav, sincera sa fiu imi pare rau ca starea lui de sanatate s-a degradat atat de mult, dar ar trebui sa rareasca o vreme concertele poate reuseste sa se intremeze.

Foto 3: Şuie Paparude

Pe la 22:00 au intrat Şuie Paparude, o trupă care mie îmi place live. I-am vazut de mai multe ori, Junkyard le da lectii tuturor in materie de flow-uri si prezenta scenica. Am impresia ca Dobre era pe prafuri si au venit cu lectia invatata de acasa – piesele standard pentru concerte si atmosfera – dar publicul era oarecum apatic si sentimentul ala de apartenenta atat de pregnant la Peninsula nu exista aici.

Un punct in plus il au organizatorii festivalului pentru timpul scurt intre concerte necesar amenajarii scenei si pregatirii instrumentelor. Desi numerosi, NOHA nu au avut nevoie de mult pentru a se acomoda cu zona.

Foto 4: NOHA

Solista Minerva era imbracata cu o rochie subtire, alba si transparenta, iar la maneci avea prinse niste ‘aripi’ foarte elegante care fluturau cand isi ridica mainile si erau imprimate cu ‘zburatoare’ roz. In picioare avea niste platforme legate de glezna cu banda alba, Chevy a reusit sa intretina un public plictisit si probabil speriat dupa ziua precedenta, cand un localnic a atacat pe cineva cu un topor. Componenta variata a trupei face ca soundul lor unic sa aduca vigoare si buna dispozitie orice piesa ar canta. Asta imi confirma ca orice s-ar zice drum’n bass ramane cea mai buna muzica pentru petreceri. Au filmat publicul sub pretextul unui videoclip, au facut un beatbox feminin (solista cu Chevy), publicul le-a facut poze la randul lor si aproape 2 ore mai tarziu toata lumea a plecat acasa multumita.

Am ascultat ‘Tu Cafe’ de 2 ori si am mai bifat un eveniment la care era sa musai sa ajungem macar o data-n viata.

Desi toata lumea astepta si anticipa, ultima zi la Peninsula a fost exact contrariul, adica mai plictisoare decat celelalte. Vremea nu a tinut anul acesta cu participantii, dar mai ales cu organizatorii care s-au ales cu mai putini vizitatori decat in editiile precedente.

Foto 13: Coma, atunci când eram mic ascultam "Somn" şi Deftones

Deoarece sambata am fost plecata cu Mihi la Zalau toata ziua, am ajuns la Tg.Mures abia pe la 19, dupa concertul Coma pe care-mi doream sa-l vad. Am inteles de la Dan – cu care m-am intalnit acolo- ca a fost ceva inedit pentru ca s-au incumetat sa cante ceva acustic, chestie care prin .ro nu se prea practica.

La 20.30 au inceput Byron la Zakuska Stage. Eu credeam ca numele trupei vine de la poetul acela englez, dar se pare ca istoria e alta. Dan Byron era vocalistul de la KUMM, dar dupa ce a parasit formatia a infiintat un nou proiect, Urma. Acum vocalistul care canta si la chitara si la flaut este implicat in trupa care-i poarta numele.

Foto 14: Byron, în fundal cu Jacob Glick, relativ noul basist al lui său

Byron canta exclusiv in engleza, armonios si melodios asa cum ii sta bine unei trupe care vrea sa impresioneze. Am apreciat mult prestatia lor, dar si mai mult mi-a placut de basist, care nu cred ca era roman. De regula basistii sunt cei mai excentrici intr-o formatie, dar m-a amuzat si tobosarul care era de o timiditate dezarmanta.

La Weekend Stage au inceput la 22:30 Beatsteaks (DE). Pe site-ul oficial Peninsula erau prezentati intr-o lumina favorabila cum ca sunt populari in toata tara si ca au deschis un concert Sex Pistols. Ca sunt populari nu ma indoiesc, dar la fel de bine sunt si Gutza & Salam la noi, deci asta nu e relevant. Ca au cantat in deschidere la Sex Pistols e o performanta notabila, dar sa nu uitam de unde am plecat pentru ca S.P. nu mai fac muzica in componenta originala, in concluzie nu cred ca e cazul sa fie luati etalon pentru Beatsteaks.

Foto 15: Beatsteaks – o trupă populară în Germania

Membrii trupei sunt amuzanti, au pofta de viata, dar muzica lor e mediocra. Lipsea ceva acolo pe scena, desi chitaristul era imbracat la 4 ace, iar solistul a urlat din totii rarunchii. Punkul nu mai e ce a fost sau in orice caz nu poti pune o trupa de punk ca headline la un festival care nu e de ‘profil’. S-au agitat ei, dar m-au plictisit cand au inceput sa pomeneasca tot la a 2-a piesa de o anume ‘Iulia’,  probabil ceva iubire mai veche care l-a parasit pe unul din chitaristi si careia i-a si dedicat un cantec, dar mai ales cand am vazut ca basistul il scuipa pe tobosar. Asa sunt eu, mai sensibila, mai delicata si mi-a displacut si cand am citit in ziare de Bloodhound Gang care urinau pe public. Dar faptul ca eu gasesc asta complet UN-flattering e cu totul alta mancare de peste.

Dupa ce lumea putina s-a rasfirat prin noroi si concertul s-a incheiat cu promisiunea standard ‘we will be back’ intr-o engleza care a lasat de dorit pe tot parcursul concertului, ne-am dus sa ne lalaim pe la Zakuska Stage la Butterflies in my Stomach. I-am vazut si data trecuta cu Dan, stiam ca-l voi corupe si pe Mihi si aveam certitudinea ca vor inchide si de data aceasta festivalul. Daca anul trecut la Zakuska Stage era un cort urias de data asta ne ploua in cap in fata unei scene improvizate. Am dansat usurel pe ‘Danny’ si ‘Magic Store’, iar cand am ajuns acasa am inceput sa citesc blogul lui Bujor.

Foto 16: B.I.M.S. – o trupă cu un nume prea lung ca să îl scriu aici

Au cantat mai putin decat anul trecut, dar ca niste fluturi ce sunt si-au intarziat prestatia, deoarece fiecare membru a trebuit sa fie in regula instrumental.

La Vama nu am stat pentru ca nu ne-a interesat. De cand a destramat formatia, Tudor Chirila nu mai face muzica. De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine el nu mai face muzica (buna) de ceva vreme (inainte de albumul ala cu ‘tematica militara’) si imi permit sa fac afirmatia asta cu riscul de a-mi sari in cap fanii.

In incheiere, pot spune ca editia precedenta a fost mai reusita, dar organizatorii se vor replia pana in urmatorul iulie si ne vor ului cu un lineup demn de sutele de mii pe care le-am dat pe bilet. La mai mare!

Cum joi nu am fost la festival din motive lesne de inteles – nu ma tenta nimic in mod deosebit din program + ca ploaia a fost mai mult decat un fenomen al naturii- mi-am concentrat toata atentia pe zilele de vineri si sambata.

Foto 6: The Mushroom story, o trupă ce merită urmărită

Prima trupa care a deschis Weekend Stage a fost The Mushroom Story, niste veveritoi pe prafuri – cum le zic eu – foarte cul si funky cu versuri adolescentine si ganduri ingramadite. O ora mai tarziu incurajau un tip care facea bangii si ieseau de pe scena in aplauze si ocheade feminine. Laura credea ca basistul i-a fost coleg de facultate, dar nu era sigura din unghiul din care ea privea la scena.

Foto 7: Ţapinarii, o trupă care îi place Mădălinei

Urmatorii erau Ektomorf, care noua nu ne plac, asa ca pasii ne-au calauzit la Tapinarii, care-si faceau veacul la Zakuska Stage. I-am ascultat ‘de la inceputuri’, pot sa spun ca vazusem ‘Sunt Fericit’ si mi-au placut si versurile si videoclipul. Intre timp formatia de ‘2 voci si o chitara’ a mai scos vreo 4 albume cu versuri la fel de intelepte despre viata, femei penibile, fite si bani. Tapinarii nu se deosebesc cu nimic de ‘poetii’ Romaniei de azi, deoarece ca toti cei care se zbat sa traiasca in zona creativa, au nevoie pe langa inspiratie si de o doza enorma de sarcasm. Cum lucrurile la noi abia infloresc la capitolul ‘fete fitoase si baieti de bani gata’, toti ne incadram in categoria ‘Am idei preconcepute-n ceea ce priveste lumea / Nu beau apa de la chiuveta, nu ma rad sa nu-mi stric freza…’. Imi place orice concert la care vine lumea chiar sa asculte nu doar sa se holbeze, sa arate cu degetul spre scena, sa nu inteleaga nimic si sa tot intrebe ‘ce canta ala?’. Tapinarii au vorbit cu publicul mai mult decat speram eu, au prestat mai bine si mai frumos ca pe disc, Tanase a rupt o coarda de la chitara, dar au facut atmosfera degajata. Piesa mea preferata momentan e ‘12 ani’. Am observat ca anul asta am stat mai mult la Zakusta Stage decat la Kiss Stage unde fusesem anul trecut, iar asta nu poate fi decat de bine.

Foto 8: Viţa de vie, o trupă care mă face să îmi aduc aminte că atunci când eram mic am fost la un VDV Camp

La 20.30 m-am dus iar la Vita de Vie pe care-i vad a n-a oara in concert. Despot e o simpatie mai veche de-a mea, VdV a fost printre primele formatii romanesti pe care le-am ascultat si a carei mesaj mi-a placut. De data asta insa au ales un playlist mai domol cu multe compozitii recente, pentru mine in prima auditie. Nu ma incanta directia pe care a luat-o trupa odata cu noul album, personal as fi vrut sa revina la ceva de genul ‘Basul si cu toba mare’, dar dupa o anumita varsta cred ca verva aia si frustrarile se transforma in apatie si resemnare. Am ascultat cu placere ‘Totata’, ‘Sapa’, ‘Liber’.

Foto 9: Morcheeba

Tot la Weekend Stage urma atractia festivalului: Morcheeba. Solista a venit imbracata foarte elegant cu o rochie mov vaporoasa si a parut ca se simte bine in Romania. A murmurat un ‘multumesc’ cu un puternic accent britanic, ceea ce m-a facut sa-mi placa si mai mult atitudinea ei dezinhibata. Asa cum scriau si altii care au vazut trupa de cand a plecat Skye, soundul lor s-a schimbat mult… in rau… Noua solista e cam neexperimentata si nu trebuie sa ai studii muzicale sa-ti dai seama ca nu poate sa tina unele note mai inalte. Chiar daca iar carcotesc mi-a placut totusi ‘Trigger Hippie’ si ‘Rome wasn’t build in a Day’ care a incheiat recitalul lor. Nu am savurat concertul asa cum voiam poate si pentru ca inainte de ora 12 m-am dus sa dau niste telefoane si stateam langa niste tipi care jonglau cu mingi de foc si care m-au intrebat daca nu vreau sa le fac o donatie.

Foto 10: Tipi din ăia care jonglau cu mingi de foc şi care au întrebat-o pe Mădălina dacă nu vrea să le facă o donaţie

Dupa Morcheeba au intrat in schema AB4. Trupa ma incanta cand eram in liceu, razvratita si punkul ma plictisea asa ca am inceput sa ascult cacaturi alternative. Nu stiam ca au fost in Italia si ca s-a modificat componenta formatiei. De fapt nu stiu ce s-a schimbat sau pur si simplu care din membrii trupei a plecat, cert e ca-mi displace tendinta lor de a canta in engleza. Probabil ca asta i-a iritat putin si pe spectatori care s-au adunat in numar mic in fata scenei si care se uitau cam ciudat la o formatie care acum 2 ani deschidea concertul Placebo de la Bucuresti, a caror fani declarati sunt. Mai lipsiti de originalitate ca-n 2006 si prea suicidali, m-au determinat sa purced spre Nightlosers, dar noroiul din fata scenei ne-a impiedicat sa ne deplasam. Cargo au iesit din discutie ca si performeri, iar pe Tavitian l-am vazut doar in trecere, intre 2 colaci, un suc, o poza de grup si o gogoasa.

Foto 11: AB4, încă îmi aduc aminte cu nostalgie de ei şi încă mai aştept lucruri bune de la ei

Curiosi din fire ca tot romanu` am asteptat cu sufletul la gura ATB. Laura si Mihai erau pregatiti cu aparatele pentru poza, iar eu si cu Ade mergeam in fata sa deschidem calea. La cortul de dans era un noroi, o mizerie si o naclaiala de puteai intra doar cu cizmele de cauciuc si toti care ieseau din cort erau beti. Sau, sa nu exagerez, in proportie de 90 %. Cand am dat sa intram in cort am observat ca era plin ochi si multi stateau afara la coada pana-n dreptul tonetei de bere si bausera deja cantitati considerabile de vdk din pahare de bere si duhneau oribil a… multe chestii regurgitate. Cortul avea 2 intrari asa ca ne-am inghesuit si noi unde era mai putina lume si eu am luat-o spre pupitrul Dj-ului, care era ATB si pe care nu reuseam sa-l vad prin perdeaua de fum.

Foto 12: Cocălar la ATB

Cu riscul de a-i jigni pe cei prezenti acolo: era plin de cocalari! Oameni imbracati in alb cu bling blinguri atarnate de gat si de mijloc, fete pe tocuri in conditiile in care jegul iti ajungea pana la glezne si copii care voiau sa-si faca poze cu idolul lor. Am incercat sa ajungem langa ’scena’ si ne-am deplasat pe asa zisele ‘culoare laterale’, care se creeaza involuntar in cortul cu pricina si am izbutit sa ajungem la o distanta considerabila de el, dar nu sa facem niste poze clare. Am inceput sa ne miscam si noi in ritmul muzicii de tutzii tutzii, in timp ce ATB ii tachina pe toti de vreo cateva minute bune cu un sample de la ‘Till I Come’, la auzul caruia toti urlau innebuniti. Cand ne-am dat seama ca nu putem respira de transpiratia alora, desi eram si noi in tricouri, am decis sa parasim cortul, 10 min. mai tarziu, speriati de cele vazute si de  fetele care tineau mortis sa ne arate ca AU sutien.

Ne-am urcat in masina si dupa o oprire scurta sa o lasam pe Ade intr-un pat sigur, ne-am dus si noi acasa oripilati de ceea ce am vazut in cortul de dans, dar cu zambetul pe buze de la Tapinarii.

Eu sunt în vacanţă şi, deşi Mădălina a scris vreo 2 drafturi despre Peninsula, nu voi mai publica nimic până săptămâna viitoare când mă întorc din vacanţă. Îmi cer scuze pentru lipsa de timp şi de avânt şi îi salut şi pe fanii trupei Highlight, care nu pot să înţeleagă o glumă.

Al vostru,
Andrei