Foto: http://whokilledamandapalmer.com

Încep acest post într-o notă mai personală. Ştiu, iar nu am mai scris nimic de vreo câteva zile. Ce nu ştiţi e că am deja cele 16 melodii de pe luna asta pregătite. Ce nu ştiu e dacă am timp să scriu câte un articol pentru fiecare. Ce ştiţi e că am scris un articol acum aproape vreo lună în care spuneam că părăsesc definitiv Finlanda ca să mă fac masterand, urban şi sclav corporatist în România. Ce ştiu sigur, e că nu e aşa. Ce nu ştiţi e că, de la acel post, s-au întâmplat multe şi am devenit între timp doctorand al universităţii ieşene unde am studiat până acum, în cotutelă cu universitatea finlandeză la care am fost în ultimele 6 luni, deci nu am părăsit de tot nici Finlanda, nici nu am rămas definitiv în România. Ce nu ştiu exact e de ce nu am ales să lucrez în industria IT şi să mă fac sclav corporatist, iar după un timp să ajung să am mica mea corporaţie şi am ales să mă fac om de ştiinţă (probabil că mi-a fost frică să nu găsesc un loc de muncă decent şi am mers pe ce era mai uşor de obţinut). Ce ştiţi exact e că nu vă pasă deloc de ce am scris până acum, dar aici e un blog şi trebuie să suportaţi şi articole personale ca acesta. Ce ştiu aproape sigur e că în următorii cel puţin 3 ani, cât mai sunt doctorand, blogul acesta mai are şanse să trăiască.

Revenind la muzică, acest post coincide şi cu piesa mea preferată de pe selecţia de luna asta, proaspăt apărută pe un album lansat tot în această lună, album care aparţine unei Dresden Doll, Amanda Palmer. “Who Killed Amanda Palmer” a fost unul dintre cele mai anticipate albume indie ale acestui an, fiind înregistrat cu larga colaborare al lui Ben Folds şi apărând împreună cu o carte şi nişte videoclipuri. Deşi majoritatea albumului e formată din piese mai lente sau mai ciudate, “Oasis”, prin antiteză, se integrează foarte bine în album, iar versurile, ironia şi melodia veselă îmi plac la nebunie. Şi da, piesa nu e despre o oază, ci are legătură cu trupa Oasis, care aduce soarele şi pe strada unei tinere ghinioniste doar răspunzând la o scrisoare. Şi da, sunt piese mai bune pe “Who Killed Amanda Palmer”, însăşi Amanda a considerat-o cam prostuţă şi a inclus-o pe album doar la insistenţele lui Ben Folds, dar asta îmi place mie cel mai mult în acest moment.

Amanda Palmer – Oasis