2008 mi s-a părut un an mediocru în privinţa albumelor indie, nefiind un album sau un grup de albume care să de detaşeze clar de restul sau care să creeze o scenă sau o mişcare. Am ales “Vampire Weekend” ca albumul anului 2009 pentru că e oarecum diferit faţă de restul albumelor de pe lista mea şi pentru că aproape toate melodiile de pe el sunt bune, cât şi din alte motive pe care nu le menţionez pentru că s-ar putea să nu existe şi deoarece motivele pe care le-am scris deja par cam puerile.
Vampire Weekend – A-Punk
Puţine formaţii reuşesc să scoată câte un album bun la diferenţă de câţiva ani. Galezii de la Los Campesinos! au reuşit să scoată în acelaşi an două albume excelente, unul mai vesel şi foarte energic şi unul un pic mai melancolic şi mai meditativ, dar la fel de energic. Când eram prima oară entuziasmat de Los Campesinos!, unii cititori (Vlad Stoian 
) mă criticau că mă entuziasmez prea uşor când aud o formaţie ciudată cu versuri catchy în loc să apreciez şi muzica mai veche, lucru în mare parte adevărat, dar s-a nimerit ca Los Campesinos! să devine una dintre formaţiile mele preferate, un fel de antidot la plictiseală şi la stări de meditaţie/depresie. Deci pe locul 2, nu un album, ci două, ale aceleiaşi formaţii.
Los Campesinos! – We are Beautiful, We are Doomed
Scriam despre Fleet Foxes “bărboşi cu feţe de sudişti care cântă melodii lungi, lente şi câteodată psihedelice” care îşi descriu muzica folosind cuvintele “baroque harmonic pop jams”. “Fleet Foxes” e un album special, excelent realizat, începând de la copertă până la armoniile vocale.
Fleet Foxes – Tiger Mountain Peasant Song
Am un singur argument pentru acest album şi acesta este un cuvânt: “Kids”. Şi “Time to Pretend” e o melodie foarte bună.
MGMT – Time to Pretend
Pe cât de mult mi-a plăcut “I’m Not Gonna Teach Your Boyfriend How to Dance With You”, pe atât am de mult am fost dezamăgit de “Partie Traumatic” la o primă ascultare, fiind un album mai greu de procesat, acuzat de influenţe optzeciste prea evindente şi considerat un The Cure de mâna a doua. Ceea ce n-am remarcat prima oară, am descoperit mai târziu, că “Party Traumatic” are melodii foarte catchy şi puţine piese de umplutură, ajungând într-un târziu să îmi placă foarte mult.
Black Kids – Hit the Heartbreaks
După ce am ascultat “Oasis” până la obsesie, datorită ironiei din versuri şi a melodiei, am descoperit că, deşi are melodii diferite de “Oasis”, “Who Killed Amanda Palmer?” are multe piese bune, albumul fiind înregistrat în colaborare cu Ben Folds. Un album excelent despre care am mai scris şi de pe care am ales “Leeds United”.
Amanda Palmer – Leeds United
M83 şi-a abandonat anul trecut unele influenţe shoegaze şi a reuşit un album electronic excelent, foarte pop şi tributar anilor ‘80. Cum “Graveyard Girl”, melodia mea preferată de pe album, a fost deja aici, am ales “Kim & Jessie”. Cum mâine este ultima zi a lunii, voi reveni cu primele 6 albume ale anului trecut. După ultimele ştiri “mâine”, adică de fapt azi nu e 31 şi nu e ultima zi a lunii, aşa că voi reveni cu mai puţine albume.
M83 – Kim & Jessie
Unele formaţii nu reuşesc prea mult cu albumul de debut, dar reuşesc foarte mult cu al doilea, al treilea etc. “The Midnight Organ Fight” e un eufemism pentru sex şi titlul unui album foarte intens şi foarte direct, unele versuri fiind foarte explicite (cum e cazul la “Keep Yourself Warm”) aletele cam prostuţe (“Head Rolls Off”), dar tot timpul având o încărcătură emoţională mare. “Keep Yourself Warm”, care proclamă adevărul universal că “it takes more then fucking someone to keep yourself warm”, e una dintre melodiile mele preferate şi recunosc ruşinat că nu mi-a atras atenţia decât după ce am auzit-o într-un episod de “Chuck”. Per ansamblu, “The Midnight Organ Fight” e un album foarte bun, de aceea e şi pe locul 8 în topul meu.
Frightened Rabbit – Keep Yourself Warm
Una dintre melodiile care mi-au plăcut cel mai mult anul trecut şi pe care am ascultat-o până la un fel de mică obsesie (nu de prea mult ori că are vreo 8 minute şi jumătate) e “I Will Possess Your Heart”, o melodie despre un fel de stalker cu care mă identific câte o dată, care cere doar timp împreună cu obiectul obsesiei/iubirii sale, melodie cu o introducere de vreo 5 minute de bas şi pian obsedant. Dacă, pe lângă această melodie, albumul mai are şi alte melodii bune (“Cath…”, “Bixby Canyon Bridge” şi altele), atunci albumul e clar unul dintre cele mai bune albume ale anului. Vocea cristalină al lui Gibbard se potriveşte foarte bine pe temele de melancolie şi disperare a albumului, care se întâmplă să fie al şaselea al formaţiei şi probabil cel mai bun.
Death Cab for Cutie – I Will Possess Your Heart
De fiecare dată când TV on the Radio scoate un album, sunt şanse foarte mari ca acesta să fie foarte bun, iar “Dear Science” a fost considerat de mulţi cel mai bun album al lor şi chiar albumul anului. Pe mine nu m-a prins aşa de mult, nu ştiu exact de ce, dar rămâne un album foarte bun, de aceea e pe locul 10 în topul meu.
TV on the Radio – Dancing Choose
