16 – Loney, Dear – Everything Turns To You
Loney, Dear e pseudonimul unui artist suedez, Emil Svanängen, care şi-a lansat vreo 4 albume prin Suedia, până a ajuns să fie remarcat de nişte label-uri americane.
15 – Jaguar Love – Bats over the Pacific Ocean
Jaguar Love e o formaţie relativ nouă compusă din foşti membri ai The Blood Brothers şi Pretty Girls Make Graves, a cărei primul album a apărut vara trecută şi care include una dintre melodiile mele preferate din această lună, “Bats over the Pacific Ocean”.
14 – A.C. Newman – The Heartbreak Rides
A.C. Newman e cunoscut pe scena indie ca fiind liderul formaţiei canadiene The New Pornographers. În ianuarie a apărut ce de-al doilea album solo al său, care are câteva melodii despre care mulţi spun că sunt mai bune decât orice de pe albumele The New Pornographers, “The Heartbreak Rides” fiind una dintre ele.
13 – Correcto – Joni
În fiecare an, label-ul englezesc Rough Trade lansează o compilaţie cu titlul “Rough Trade Counter Culture”, compilaţie care reuneşte nume consacrate ale label-ului, cât şi nume noi care au doar câteva single-uri la activ. Correcto a scos albumul de debut şi nişte single-uri la Domino Records, aşa că habar n-am ce caută şi la Rough Trade, dar nici nu mă interesează. Correcto e un supergrup scoţian format din toboşarul de la Franz Ferdinand şi alţi membri de formaţii scoţiene mai puţin cunoscute, cum ar fi The Royal We sau Par Cark, iar “Joni” mi se pare cea mai bună melodie a lor.
12 – Anamanaguchi – Jetpack Blues
Când eram mici, aproape toţi aveam un Nintendo sau vreo imitaţe rusească/chinezească de Nintendo sau măcar un amărât de HC, toţi fiind obişnuiţi cu muzica din jocuri, care era limitată de posibilităţile chip-urilor de sunet de pe vremea aia şi care, la fel ca şi jocurile de atunci, tehnic era foarte limitată, dar avea un farmec aparte. Cei de la Anamanaguchi au modificat un Nintendo Entertainment System astfel încât să o poată folosi ca instrument muzical, au mai adăugat nişte chitară şi fac o muzică foarte catchy şi nostalgică. Am dat întâmplător peste albumul lor, ei fiind membri ai unei iniţiative care se numeşte 8bit Peoples şi pe a cărei site se găsesc mai multe mp3-uri în acest stil.
11 – The Dodos – Fools
The Dodos e o formaţie americană de indie folk despre care nu ştiu prea multe, aflată la cel de-al treilea album, Visiter, care a fost unanim apreciat de presa muzicală.
10 – Telepathe – So Fine
Iar am fost leneş luna asta şi am rămas cu o grămadă de melodii despre care nu am scris, aşa că acum trebuie să scriu la foc automat despre încă vreo 7 piese. Telepathe e un duo de electronica/noise pop, care, după ce a lansat o serie de EP-uri în ultimii 2 ani, a ajuns să înregistreze un album de debut produs de un membru TV on the Radio, album care nu stiu dacă a apărut încă legal pe undeva.
09 – Cage the Elephant – Ain’t No Rest for the Wicked
Cage the Elephant e o formaţie americană care cântă indie rock/funk rock ce e debutat anul trecut. “Ain’t No Rest for the Wicked” e cel mai cunoscut single al lor, destul de popular în Anglia, fiind compus din 3 poveşti care vor să întărească morala melodiei.
08 – The Airborne Toxic Event – Sometime Around Midnight
The Airborne Toxic Event are un nume de formaţie emo, dar cântă un indie rock cu pretenţii de simfonic/orchestral, numele venind de la un nor toxic dintr-o nuvelă post-modernistă. Mikel Jollet, fondatorul trupei, era jurnalist muzical cu pretenţii de romancier, ajungând lider de formaţie rock după o serie de evenimente din viaţa personală. Albumul de debut se intitulează tot “The Airborne Toxic Event”, fiind bine primit de presa americană şi mai puţin bine primit de către presa europeană şi de site-uri ca Pitchfork Media, în principal datorită lipsei de originalitate şi pretenţiilor de mare album, prin dramatismul şi somptuozitatea sa. În cazul originalităţii, “Sometime Around Midnight”, cel mai mare hit al lor, sună a o reinterpretare a “Neighbourhood #1 (Tunnels)” de la Arcade Fire, ceea ce spune multe, dar nu e tocmai rău.
07 – Sky Larkin – One or Two
Sky Larkin e o formaţie din Leeds care a scos un prim album anul acesta, cântând un amestec de pop-punk şi indie rock, fiind comparată cu nume ca Sleater-Kinney, Pretty Girls Make Graves sau Ida Maria.
