Aparent, m-am apucat din nou să scriu aici, sunt curios cât o să țină. Între timp, blogul a împlinit 4 ani (asta în martie), ceea ce probabil e mult prea mult pentru el, iar mp3-urile nu mai există pe FileDen, ci sunt pe același server ca și blogul, asta până când firma de hosting consideră că fac piraterie și-mi șterge tot (au avut o tentativă de genul, dar am reușit să îi conving că sunt într-o zonă gri).

În caz că interesează pe cineva: n-am scris pentru că nu am avut chef, pentru că am găsit tot timpul ceva mai bun de făcut și pentru că la un moment dat devenise obositor și oricum nu interesa aproape pe nimeni. Când am pornit blogul prin 2006, nu prea mai exista ceva similar, iar acum sunt o grămadă de bloguri care fac treaba mai bine (OneDay, ClickZoomBytes, No. 3, Babylon Noise și încă vreo câteva pe care le-am uitat). De asemenea, sunt la limita între interesant și hipstăreală infectă, în sensul că acum e hip și cool să asculți indie, iar dacă ascultă toată lumea, ce sens are să scriu și eu? De aceea, probabil că voi continua într-o linie mai personală, voi scrie mai rar și mai mult îmi voi da (prost) cu părerea, decât să prezint formații/piese noi, ca până acum.

Cum aici pe blog n-a prea mai apărut vreo piesă de ceva timp (să fie un an?), încep cu piese un pic mai vechi despre care aș fi scris în perioada în care blogul a fost absent. Wavves a fost anul trecut ceea ce în engleză se cheamă “breakthrough artist”, al doilea lor album având succes la site-uri gen Pitchfork Media. “So Bored” reflectă bine atitudinea mea față de acest blog, fiind și o melodie destul de freaky de ascultat atunci când merg noaptea cu bicicleta prin pădure.

Wavves – So Bored

Albumul lunii aprilie e de la Kate Nash, că-mi place mie de ea și pentru că a reușit un al doilea album decent, ceea ce pare suficient de greu de realizat pentru o grămadă de alți artiști.

Kate Nash – Don’t You Want to Share the Guilt

Posibila relansare a blog-ului e amânată până cândva la începutul lui septembrie. Luna aceasta am avut prea mult de lucru şi prea puţin timp liber şi chef ca să scriu ceva, deşi am adunat nişte muzică despre care merită să scriu. Închei acest articol cu o dedicaţie specială pentru cineva, care e un fel de parodie după “Yellow” de la Coldplay:

Fuck all the stars
They never shine for you
And everything that you do
Is bringing me sorrow

I came along
Fucked up this song for you
And all the things you do
And it was called “Sorrow”

So then I took my drink
Oh what a thing to have done
And it was all sorrow

My skin
Oh yeah, my skin and bones
Turn into something so rotten
You know, you know I loved you so
You know I loved you so

I swam across
I drank across for you
Oh what a thing to do
Cos it was all sorrow

I drank some wine
A lot of wine for you
Oh what a thing to do
And it was all sorrow

My skin
Oh yeah my skin and bones
Turn into something so rotten
And you know for you
I’d drink myself dry for you
I’d drink myself dry

It’s true, they never shine for you
They never shine for you
They never shine for
They never shine for you
They never shine for you
They never shine

Fuck all the stars
The never shine for you
And all the things that you do…

Scala and Kolacny Brothers – Yellow (Coldplay Cover)

Da, ştiu, mai am blog, dar în ultimul timp n-am avut timp sau dispoziţia de a scrie ceva aici, în mare parte pentru că mi-am dedicat scrisul ştiinţei şi m-am chinuit să termin nişte articole pentru o conferinţă şi am avut o grămadă de lucru, în mică parte pentru că am găsit metode mai interesante de pierdut timpul. În următoarele 2-3 săptămâni e posibil să revin la o frecvenţă mai normală de articole şi să termin de pus muzica finlandeză pe care trebuia să o pun în mai, cover-urile care trebuiau să vină pe iunie şi iulie, cât şi să mai scriu despre ce muzică nouă am mai ascultat, asta în caz că mai interesează pe cineva.

Magenta Skycode e o formaţie din Turku, care e condusă de producătorul celor de la PMMP şi care cântă electric post-punk, după spusele acestuia.

Magenta Skycode – Hands Burn

Din nou am fost ocupat, pentru că, pe lângă terminat alea 2 articole care nu se mai termină niciodată şi lucrat la vreo 2 aplicaţii neinteresante, am avut o perioadă foarte dificilă cu 3 grătare, 2 seri în pub-uri şi o excursie cu bicicleta în 3 zile. Revenind la muzica finlandeză cu care vă plictisesc de aproape 2 luni, ajungem la The Props, o formaţie de indie/garage rock din Tampere, care sună cel puţin decent.

The Props – Crush

Viola e o formaţie de indie rock a cărei muzică e melancolică şi sinceră, având şi influenţe disco. Ei doresc să facă muzică pentru oameni care nu prea dansează în afara ringului de dans din mintea lor, deci un fel de emo. Recent, şi-au făcut toată muzica gratuită şi au pus-o pe www.violamusicclub.com.

Viola – Sad Eyes Disco Dancers

Mic ghid de obscenităţi voluntare sau involuntare din limba finlandeză:

Pentru un vorbitor de limbă engleză, obscenităţile involuntare din finlandeză încep cu cuvântul “pussi”, care înseamnă sacoşă, existând sintagme amuzante gen “mega-pussi” (pungă mare, scrie de obicei pe chipsuri) sau “jussi pussi” (Jussi e nume propriu, Jussi Pussi fiind o marcă de biscuiţi).

Pentru un vorbitor de limbă română, obscenităţile încep încă de la micul dejun, când cafeaua e mai delicioasă dacă o bei cu o pulla. Desigur, unul dintre adevărurile fundamentale se poate proba în anglo-română: şi în Finlanda, poţi să bagi o pulla într-o pussi, dar nu invers. Pentru a plăti kahvipulla de dimineaţă (cafea + pulla) o să ai nevoie de bani, care în finlandeză sunt “rahat” (singularul e raha), moment în care îţi dai seama că ai nişte lipsuri sau un deficit, la care aceşti nordici îi spun simplu “pula”. Te gândeşti totuşi că nu eşti chiar la ţară la lacul Puula, dar dai să-l înjuri pe chelner şi îi zici “paska” (în română se traduce ca “rahat”) sau, dacă eşti ţăran, foloseşti cel mai obscen cuvânt din limba chelnerului, adică “vittu”, care se pronunţa ca românescul “vii tu”, după care verşi cafeaua pe tine şi îţi dai seama că ai nevoie să mergi la spălătorie (fin. pesula). Fără niciun motiv aparent, începi să se gândeşti la ceapă (fin. sipuli), în timp ce chelnerul îţi spune “Să mă ţii minte!” (fin. Muista minut!, muista/muisti fiind atât verb, cât şi substantiv, însemnând şi “memorie”, de exemplu muistikortti înseamnă card de memorie).

PMMP e una dintre formaţiile mai populare de pop-rock din Finlanda, având o muzică încărcată de energie care a avut succes atât la adulţi, cât şi la copii. Numele lor vine de la iniţialele celor două vocaliste, Paula şi Mira, care au dat numele formaţiei în stilul ABBA. Toată aberaţia de mai sus am scris-o pentru că în versurile melodiei “Kesäkaverit” e propoziţia “En muista”, care înseamnă “nu-mi amintesc”.

PMMP – Kesäkaverit

Sister Flo e o formaţie momentan în pauză, fiind din sudul Finlandei şi cântând un indie-pop cu puternice influenţe pop, având melodii liniştite şi delicate.

Sister Flo – White Noise

Foto: mrmanq

Eleanoora Rosenholm e din Pori, fiind una dintre cele mai originale formaţii finlandeze ale momentului, îmbinând mai multe genuri într-un amestec eclectic. “Ambulanssikuskitar” e una dintre melodiile mele finlandeze preferate, dar habar nu am ce înseamnă titlul, în afară de faptul că are legătură cu ambulanţa.

Eleanoora Rosenholm – Ambulanssikuskitar