Şi m-am dus…M-am tot dus…M-am hotărît în ultima secundă, la fel ca Florin Grozea…

Am plecat aşa, din inconştienţă şi de incitaţie…
Hai, dom’ne, să văd!
E ea şi doar n-o s-o mai văd de alte trei mii de ori în viaţa asta…

Pe la 18:35 mă puneam în metrou, cu Manitoba în urechi şi hotărît să fac din 17 mai o zi nu aşa de insignifiantă şi transpirată ca restul celor din calendarul meu lamentabil.

Să zicem că sentimentul a fost… Preponderent jurnalistic.
Din interes de Sunete, ca să mă exprim.
Să iscălesc şi eu ceva în numărul de iunie ce se apropie cu vara toată.

Comerţul şi ţigăneala…Eh, doar n-a murit taman la Kylie!
O Grozea de ţigani traficanţi te ademeneau cu bilete “la preţu’ dă pă bilet, că doar nu facem afaceri acilea” la intrarea imaginară spre stadion…
Uite, cu aceşti lălîi – doar eram într-o situaţie rudimentară, ca un sutien strîmt, cu bilete valabile doar în gazon B de 95 de lei – m-am făcut că eram pe la 19:50 trecute fix alături de fanii cu tricoaie tatuate, acolea, în primul şi anume rînd.

Cu două jetoane de 4 lei bucata mi-am liniştit şi setea şi m-am şi aranjat alimentar.

20:00, dragii mei telespectatori, nu va fi niciodată 20:00.
Nu în România, în mod foarte cert.

20:00 înseamnă 20:50 fix.

Kylie!

Mov
Roşu
Alb
Albastru
Verde
Violet
Galben
Căcăniu în nuanţe lila…

Scenă sărmană, trupă de decor, dansatori chic, Kylie niţel prea statică.
Foarte bine la faza cu mîinile prin aer.
Un zîmbet toată, ceea ce E.

Stadion jenant cu lumini comice.
Au fost pasaje numeroase în care privea la publicul – mamă ce pestriţ a fost publicul! – din tribune şi tot ce vedea, de întuneric, îmi imaginez că era Luna aproape plină din această superbă meteorologic seară…

A cîntat nişte vrăjeli de pe Ics, s-a-mbrîncit prin nişte obscurităţi mai vechi, a luat faţa piţipoancelor cu ochelari la 22:00 seara (poate Luna are efecte secundare) cu “2 Hearts”, trecînd prin toate şi determinînd la juisări materializate în flencănit de braţe pe acel cvasi-multi “La, la, laaa…La, la, lă, laaală…La, la, laaa”…

Impecabilul ăsta muzical la care mă aşteptam, în scîrboşenia mea caracteristică şi arogantă – a se înţelege bruta care nu acceptă orice manifestaţie de cămin cultural - s-a apretat niţel…
Din punct de vedere playback…Remarcabilă.

Amărîta, ce-ar fi putut să facă cu o sonorizare de laba pulii, în care, cînd comunica – rarisim – cu fanii Radio 21 şi DJ Project din primul rînd, puteai distinge lejer fîsîituri stupide, de grotă preistorică…

Lume destulă, dar nu fabulos de destulă.
Am constatat că românul are bani încă odată şi mi-am zis că EMag!c are intenţii bune, dar mai greu la partea cu “n-avem cu cine, frate!”.

Un concert mediocru spre gălăgios, cu lumini niţele şi un public predominant de acadea şi vată roz pe băţ.
Mă refer aici la tipologia largă: Două ai grijă că-mi cade rimelu’, vezi că vine ăsta voiau să îmi ia un interviu despre Ce simţi că mergi la Kylie? (Vai, tu, dar cîte simt! Blinc, blinc!)…Doamnele cu geantă roşie şi sandale albe, marca “Hai s-o luăm şi pe tanti Jana de la opt…Că e concert aci, la Cotroceni, unde are antrenament Marian al meu”…

Trebuia să îmi dau seama că gagica asta – să zicem still alive – din Australia se difuzează şi pe Kiss TV…

M-am întrebat în cîteva rînduri…Băi, şi-a revenit din operaţie?
…Că obosea cam des.
O fi c-are 40?

S-a terminat, ironic, la fix 22:50.
După două ore în cap şi-n coadă, finalizate cu un “Ai şud bi sou lachi” ejaculant şi eclatant…

Nu regret că am mers sub nici-o formă!
Acumulările dobîndite sunt de bun augur.

Aş fi vrut mai mult confetti, mai mult dans, sunet mai vînjos [s-a auzit ca-n discotecă de-ncet!].

Plus incontestabil: Superbele costume, viteza cu care le schimba…Au fost vreo şase-şapte…opt?

Pe scurt: Percepţiile-mi sunt fandosite, pretenţiile – de porc, România – încă-n ‘89, în multe feluri, like always…

Ce s-o mai lungim…

Se putea cu mult mai bine live şi cu becuri mai multe.

Pe scurtul scurtului: E posibil să împuşcăm penibilii care vin la concerte stil Caili?

…Totuşi măreţe, chiar dacă într-o ţară din MU.iE. de Est, cu posibilităţi restrînse în materie de concerte şi evenimente artistice din categoria “amazing, maaan!”…

CokeLive Festival va avea loc anul acesta în data de 12 şi 13 septembrie, pe Insula Lacul Morii. Noul partener al Coca-Cola în organizarea festivalului este Emag!c Entertainment, compania de promovare de concerte şi impresariat artistic internaţional care a adus în România artişti precum Depeche Mode, Shakira, Marilyn Manson, P!nk, Alice Cooper sau Duran Duran şi care anul acesta va organiza concertele Kylie, Metallica, Lenny Kravitz şi Iron Maiden.

“Muzica şi Coca-Cola au fost dintotdeauna apropiate, ne transmit energie şi poftă de viaţă, ne încurajează să luptăm pentru visele noastre. Prin CokeLive Festival, vrem să le oferim tinerilor un motiv în plus să privească viaţa cu optimism şi să-şi elibereze potenţialul creativ. În acest an, pentru că ne dorim ca festivalul să fie şi mai interactiv, ne-am unit forţele cu o companie de promovare de concerte cu o lungă experienţă, Emag!c Entertainment”, spune Natalia Preduţ, Group Brand Manager, Sparkling Beverages, Coca-Cola Ro/Bg/Md/Mk.

“După colaborarea excelentă de anul trecut în cadrul altor evenimente, suntem încântaţi că avem ocazia de a ne aduce contribuţia la transformarea CokeLive într-unul dintre cele mai bune festivaluri internaţionale din Europa”, a declarat Laura Coroianu, Managing Partner Emag!c Entertainment.

În următoarele săptămâni, CokeLive Festival va face publice primele nume internaţionale confirmate pe afiş.

[CokeLive]

Aşteptăm împreună?

Tot de la vioreaua mea foarte precisă: Róisín Murphy vine în România! În aprilie 2008.
…O aşteptăm cu mare drag! Nu?

Crăciun fericit!

Mi-a şoptit mie o viorea destul de sigură că…Radiohead vin în vara lui 2008 în România.
Nu vă agitaţi! …Rămîne de confirmat.

“Începînd cu ediţia de anul viitor, festivalul B’ESTIVAL îşi va schimba numele în B’ESTFEST. Succesul primei ediţii a B’ESTIVAL – 9 artişti de top ca headlineri, 50.000 de participanţi, duetul “monştrilor” Marilyn Manson şi Alice Cooper a atras atît atenţia presei internaţionale, cît şi a celor mai importante asociaţii muzicale din Europa.

Notorietatea de care se bucură în prezent B’ESTIVAL la nivel internaţional, precum şi dorinţa de a evita orice posibilă confuzie care s-ar putea crea în industria muzicală între B’ESTIVAL România, Bestival UK şi B-Estival Spania au determinat organizatorii să schimbe numele festivalului din B’ESTIVAL în B’ESTFEST.

“Intenţionăm să transformăm acest festival într-unul dintre cele mai apreciate festivaluri din Europa, şi este necesar să-l individualizăm la nivel internaţional, să-i conturăm o imagine proprie. Din acest motiv, am luat decizia de a-l redenumi B’ESTFEST, începînd chiar cu ediţia din 2008” a declarat Laura Coroianu, unul dintre organizatori.

B’ESTFEST 2008 se va desfăşura în zilele de 4, 5 si 6 iulie, în cadrul complexului Romexpo. În următoarele săptămîni vor fi făcute publice numele primilor artişti internaţionali confirmaţi pe afişul festivalului, precum şi informaţii legate de bilete.”

[http://www.bestfest.ro]

Efectiv de căcat.

Cum coiu’ mă-sii poate suna…”Hai la B’estfest!” ?
Bleah!
…Şi vorba unei prietene…”B’estfest – ediţia a 2-a”…

Doar dacă vin Björk, The Verve, The Arcade Fire, Bloc Party, Editors şi Interpol accept o asemenea inepţie ieftină de nume.

Şarpe a deschis porţile din Stare de Noapte. M-a lăsat să aleg muzica, să vorbesc şi să vă primesc şi pe voi. Haide!

De luni, pe Radio Total, de la ora 22:00.

*Poze prin amabilitatea subiectiv.ro

De departe: cel mai tare concert la care am ajuns pînă acum în viaţa mea!

Poate mulţi vor spune…”Mă, băiatule, tu nu prea ai fost la aşa multe concerte”…Alţii îmi vor da dreptate pe deplin. E drept, nu am ajuns la atît de multe concerte pe cît mi-ar plăcea să ajung în România sau în străinătate, cum la fel de drept este şi faptul că nu mă declar un obsedat Muse, dar că am înlemnit de plăcere aseară, în faţa magicei scene de pe Stadionul de rugby Arcul de Triumf.

Am ieşit din emisie la 19:04. Ajungeam în faţa imenselor cozi de la intrare – eram unul dintre ghinioniştii de pe lista întîrziaţilor – pe la 19:20. După ce am aşteptat nervos ca tembelistica îmbulzeală, înfăşurată pe lîngă Mănăstirea Caşin în cel mai tîmpit mod, să se aerisească unpic, deplîngînd că nu am apucat Brett Anderson de la început (poate tributul plătit pentru şansa de-a fi stat măcar odată în viaţa asta de vorba cu el), am reuşit cu chiu, cu vai, ca în jur de 19:40 să apuc să zăresc şi eu frumuseţe, lecţie brit de muzică pe pămînt romînesc, de Brett-performance.

La “Beautiful Ones” mi s-a întîmplat, cum nu de prea multe ori mi se întîmplă, o doamnă “piele de găină”…Am rămas cu gura căscată…Acolo, în primele rînduri…Nu mai era nimic…Doar eu şi Brett fredonîndu-mi “na, na, na, na, na, na, naaa…”

Amintesc şi despre publicul cochet, simţit, laolaltă fan Muse, care mi-a plăcut per total de data asta.

Fiecare gazon cu ţărănoii lui, nu-i aşa… Erau cîteva vivace emo-itze, stupide de felul lor, care se credeau pe “Feeling Good”-ul Muse la concert Sepultura… Dînd din cap şi realizînd o variantă bovină de pogo, combinată sublim cu headbanging jenant…

Concertul Muse?… Visuals superbe, sunet fantastic, spectacol uimitor.

Altfel… Eu nu ştiu ce aş putea să spun de rău despre concertul de-aseară. Poate că Bellamy ar fi putut comunica mai bine cu publicul. Dar poate nu ăsta era ţelul lor.

A fost efectiv cel mai bun la care am avut şansa să ajung.

Brett Anderson şi Bjorker [observaţi diferenţa umflăţel de Bucureşti, admirator Suede vs. solist Suede, talentat, englez, care nu mănîncă foarte des carne şi trăieşte la Londra]

Brett Anderson şi Mihai Dinu, directorul de programe şi muzical Radio Total
___________________________________________________________________

Încep prin a cere scuze miilor de fani care şi-au dat cu FM-ul peste faţă cînd au văzut că la ora 21:00, anunţată iniţial, interviul era deja pe terminate. Am primit o serie alarma(n)tă de mailuri la radio tocmai pe ideea că nu am respectat ora anunţată. Dar, cu iertare să ne fie, nu te pui cu englezul obosit, aruncat de la aeroport direct în studioul Radio Total. Brett Anderson a venit aproape de ora 20:00. Şi ne-am conformat unei situaţii live.

De notat de la capăt că interviul va fi redifuzat în cursul săptămînii ce urmează pe post. Se estimează ziua de marţi, 9 octombrie, ora, de data asta, chiar 21:00. Ascultaţi promo-ul cu data exactă, care va intra în curînd în difuzare.

Povestesc promt şi la obiect. Aşa cum l-am perceput.

Am venit la radio în jur de 19:30. Mihai Dinu a aranjat ultimele coordonate ale întîlnirii şi m-a trimis să-i aştept în stradă. Pe el şi pe alţi doi oameni din trupă. Am fost cel care, mîndru mi-s în sat, i-a dat “Bună seara, Sir Anderson!”, pentru prima oară, a zis el, în România, celebrului solist. Mi-a zîmbit entuziast, simţindu-se primit cu grijă şi am dat mîna cu el. L-am îndrumat grijuliu spre intrarea în radio, bombardîndu-l cu întrebări cretine gen “Cum a fost să circulaţi în traficul din România?”, “Cum vi se par deocamdată românii?”, “O să cîntaţi ceva şi de la Suede?”…Mi-a răspuns calm, amuzat şi întrebînd alternativ dacă “are cineva o banană?”, că a fost infernal, că românii sunt deosebit de amabili (cum naiba rămîn cu senzaţia asta toţi cei care vin la noi?!) şi că, da, va cînta şi piese Suede.

Între timp, Vanessa Sanders, “public relations duda” lui Brett, făcea deja haz de necaz de mine şi zîmbetul meu constant, crizat şi înroşit, spunîndu-mi “Tu chiar eşti un fan Brett, huh? Să te văd mîine la concert, că nu ştiu ce-ţi fac!”…La intrarea în incintă, paznicul ne-a făcut ceva tam-tam şi a ieşit unpic de gargară tipic mioritic-ciobanească, care n-a făcut decît să-mi pună picioarele într-un tremurat ruşinos în faţa lui Anderson…Moşulică de la pază, care voia legitimaţii, conform regulii clădirii, era gata să-l tragă de urechi pe sărmanul interpret venit cu gînduri cît se poate de bune şi paşnice, deşi toata lumea îi spunea…”Nene, e o celebritate, nu ştii mata! Lasă-ne să intrăm!”…Din cauza asta, am simţit cum solistul a intrat uşor şifonat la etajul doi al clădirii Radio Total, unde urma să se întîmple minunea.

Şi-a revenit repede, slavă Domnului! A intrat în ritm pe la 19:55, iar atmosfera relaxantă, prietenoasă se instala pe nevăzute. Vanessa cerea ceai, un tip nou în trupa lui Brett – Ben, care i-a acordat chitara lui Anderson pentru studio, dorea cafea, iar Brett mînca, după banană şi ceai, un strugure. Unul pe care îl împărţise cu mine. Stăteam toţi de vorba şi aşteptam să treacaă ştirile şi interviul să poată începe. Mai devreme spuneam. A fost de la 20:00 la 21:00, nu de la 21:00 la 21:30 aşa cum anunţasem. Scuze încă odată.

A mers pînă una-alta la toaletă li…Ce să facă omul acolo?…A început să-şi dreagă vocea cu nişte ditamai vocalizele…Fix în cabină…De-mi venea să scot bootleg pe loc…Brett Anderson – “Acoustic Versions of Solo Works, Live at Radio Total WC”.

Rasuna în toată baia “Back To You”. Vanessa a adus cu ea trei discuri originale cu materialul solo al lui Anderson şi l-a pus dibace să dea cu markerul peste ele nişte frumoase, autentice semnături. Îmi sclipeau ochii. Mi le-a dat mie pe toate trei. Însă le-am împărţit frăţeşte cu Mihai Dinu şi Bogdan Nicolescu.

A început interviul. Brusc şi frumos. Cu Brett aşezat mai mult decît confortabil în fotoliu, fredonînd pe muteşte nişte note de chitară, încercînd să mai repete pentru ultima oară ceea ce avea să cînte live la Radio Total.

În interviul de fix o oră, cei doi oameni care l-au întors pe toate părţile problemei, Mihai Dinu şi Bogdan Nicolescu, i-au pus întrebări despre cine a inventat britpop-ul şi dacă el mai există astăzi, despre comparaţiile Brett Anderson cu David Bowie, despre The Tears, despre concertul de azi şi despre el ca open act pentru Muse, despre industria muzicală britanică vs. cea românească sau despre bani vs. muzică.

Am aflat de la el că astăzi nu va cînta nimic acustic, ci doar electric.

Mai multe, în reluarea exclusivă a interviului de, foarte probabil, marţi seară de la Radio Total.

Altfel, l-am întrebat ce trupe îi plac şi mi-a spus că Midlake, am vorbit cu Vanessa despre Richard Ashcroft si The Verve, am mai mîncat o nectarină (ca să mă fac şi mai gras) şi am rămas cu fruntea lipită de geamul ce separa studioul “în ardere” de holul unde echipa Radio Total se holba înfocată, pe tot parcursul celor două interpretări live de excepţie.

La un moment dat, Vanessa i-a spus unuia dintre agenţii romîni că doreşte la cina oficială doar opt persoane, Brett fiind foarte obosit şi anunţînd că habar nu are ce va face în noaptea de dinaintea concertului. Intuiesc că se va odihni de la atîta epuizare, mai ales că azi, pe zi, merge, aşa cum a declarat, să exploreze Capitala. Aproape de ora 21:00, cînd noi ne gîndeam că abia va veni, deşi cu un Brett tolănit de-a dreptul în fotoliul de piele, cu poziţia bonus de “picior peste picior” şi chitara pe abdomen, Vanessa a anunţat relaxată şi serioasă plecarea nevoită. Trebuia să fie în alt loc curînd. Brett Anderson ar mai fi stat încă vreo oră. Dar ăsta-i timpul! Nu te joci!

Am avut şansa să îmi trag un .jpg – amintire pe viaţă cu domnul Brett Anderson şi am purces repede şi trist la strînsul echipamentului şi aranjarea plecării din radio a invitaţilor. Tot eu am fost cel care i-a condus înapoi, pînă la maşină. La intrare: puzderie de fani, de am crezut că fac şoc.

…Care cu cd-ul cu single-urile Suede, care cu tricouri, care cu te miri ce nebunie de obiect în legătură cu solistul…Date la semnat. Poze, extaz, bucurie. Iar el – absolut plăcut surprins de oamenii veniţi să-l vadă special aseară.

P.S.: Pînă şi el a recunoscut că ştie de părerea proastă a criticilor în legătură cu discul lui solo… Declarînd că nu îi pasă de părerea celor mulţi şi că nu vede în asta cel mai important lucru în viaţă… Locuri în topurile de succes şi apariţii pe coperta nu-ştiu-cărei reviste?!…N u-l mai interesează. Ne-a spus că suntem primii români cu care a intrat în contact şi că a ramas deosebit de impresionat de felul nostru.

Evaluînd seara: Brett Anderson e un om de-o francheţe excepţională, stilat şi englez în fiecare mişcare. Glumeţ şi, da!, talentat foc! M-am uitat ca boul la cum cînta în faţa mea atît de bine… Perfect… Exemplar… Şi am înţeles că muzica adevărată e dat s-o facă doar anumiţi oameni. Brett Anderson e unul dintre aceia.

Ne vedem la concert! Despre Muse… Povestim după.

Vineri, 5 octombrie 2007, fiindcă tot vine să cînte în deschidere pentru Muse, îl răpim puţin, pentru un interviu live, pe nimeni altul decît fostul solist Suede, cîntăreţul Brett Anderson.

Va fi luat la întrebări în emisiunea “Mîine începe azi”, realizată de Bogdan Nicolescu, începînd cu ora 21:00.

[Vine cu chitara, deci nu este exclus să ne şi cînte live!]

Staţi pe-aproape!