De multe ori mi-am exprimat aici pe blog părerea proastă pe care o am despre rap şi hip-hop, mai ales cel românesc, părere pe care mi-am făcut-o încă din liceu datorită unor penibilităţi de formaţii gen BUG Mafia, La Familia sau Codul Penal şi datorită faptului demonstrabil statistic că măcar 70% din ascultătorii români de rap sunt idioţi (nu că aia străini ar fi mai răsăriţi, dar nu îi cunosc şi nu pot să mă pronunţ). Ca să nu mai vorbim de cocălari americani gen 50 Cent sau Lil Wayne.
Anul trecut şi-au făcut loc prin playlist-urile mele două albume bune de hip-hop, unul dintre ele ajungând şi în Top 16-ele meu. Cum celălalt era “The Bake Sale EP” de la The Cool Kids, primul este “Angles” de la Dan Le Sac vs. Scroobius Pip, care au demonstrat că pot fi mai mult decât un “one hit wonder” care a produs un “novelty hit” excelent cu titlul de “Thou Shalt Always Kill”. “Angles” e un album bine închegat, cu măcar două melodii de nivelul lui “Thou Shalt Always…”, care are şi momentele sale mai slabe (“Magician’s Assistant”, de exemplu, o melodie care vrea prea mult), dar şi unele momente excelente de hip-hop literat, culminând cu o încercare de a transpune în rap tabelul lui Mendeleev.
De fapt, cam asta este principalul păcat al albumului, faptul că te face să te simţi inteligent dacă îl asculţi şi dacă îţi place, deşi sunt cele mai multe şanse să fii chiar idiot. Mai ales dacă te numeri în cele 70 de procente menţionate de mine mai sus. Deci pe locul 15 în topul meu e un album care a primit 0.2/10 de la Pitchfork şi un generos 1/10 de la DrownedInSound, “Angles”, care are calitatea de a avea melodii catchy şi versuri bine gândite, fără a cădea prea des în ridicol.
Dan Le Sac vs. Scroobius Pip – The Beat That My Heart Skipped
Da, știu că e foarte târziu, dar seara asta am făcut destul de la repezeală o listă cu albumele anului 2008, listă care este mai jos și de pe care voi alege cele mai bune 16, fiind un top, ca de obicei, extrem de subiectiv. Sunt deschis la sugestii, în caz că am omis ceva neintenţionat, pentru că am sărit peste albume excelente cum ar fi cel de la Nick Cave, de la Portishead sau cel de la Metallica, deoarece nu intră neapărat în tema blogului, deşi le-am ascultat o grămadă.
Mai mult »« Mai putin
Unele din articolele mele încep cu un comentariu care nu are nicio legătură cu tot ce urmează după el. Acesta e unul dintre ele, pentru că, în lumina unor evenimente recente de măriri de pensii, salarii sau dispariţii de plafoane, soluţia pentru salvarea României pare extrem de simplă: să se facă algeri in fiecare an, primăvara locale şi toamna generale, iar lucrurile vor merge mult mai repede şi mai bine.
Dacă e să mă întorc la albumele de luna trecută, şi acolo am avut mari revelaţii: Metallica a scos în sfârşit un album decent (2008 se conturează a fi un an în care formaţiile vechi refuză să moară şi lansează albume decente, vezi şi cazul R.E.M.), Glasvegas a scos un album de debut excelent, pe care era să îl aleg albumul lunii, Amanda Palmer a scos un album bun, dar inegal şi cu prea multe balade, deşi cam asta i-a fost scopul, a mai scos şi Mogwai ceva, la fel şi Mercury Rev, Friendly Fires sună interesant şi am să scriu luna asta despre el, dar albumul lunii vine de la TV on the Radio. “Dear Science” e mai uşor de ascultat decât precendetele două albume de la TV on the Radio, e mai pop, soul sau funk, dar e şi unul dintre cele mai bune ale anului.
TV on the Radio – Dancing Choose
Din când în când, dar cam rar, îmi verific mailul catharticmedia de la Yahoo! şi mai dau de propuneri interesante. Celor care vor un răspuns mai prompt de la mine le recomand form-ul de contact de la Contact sau direct comentariu pe blog. Oricum, mix-ul de la OneDay e foarte interesant, se cheamă “Your First Indie Summer”, câteva piese de pe el fiind şi aici pe blog. Comunicatul lor de presa e:
Oneday.ro este un site ce isi propune sa reflecte interesul local pentru muzica independenta in diferite proiecte care sa apropie trupe si public, sa creeze o comunitate. Consideram ca exista o nevoie pentru evenimente care sa aduca scena indie intr-un plan mult mai vizibil decat pana acum, si propunem ca prim proiect lansarea unei compilatii care sa reuneasca astfel de trupe si sa le faca accesibile intr-un singur loc tuturor iubitorilor de muzica.
“Your First Indie Summer” reuneste trupe care au ca numitor comun un singur lucru: canta din si cu placere. Pe langa nume deja consacrate ca Silent Strike si ab4, Oneday iti propune sa descoperi la adresa www.oneday.ro/mix1 ca si in Romania se poate canta “pe bune”. Dupa cum o spune si adresa, acesta este primul din seria de proiecte pe care le gandim pentru promovarea pe plan national si de ce nu si international a trupelor noi din muzica romaneasca.
Multumim caselor de productie ONE Music si La Strada Music, trupelor si partenerilor de promovare ca au facut posibil acest lucru si va invitam sa luati muzica alaturi de voi in aceasta vara vizitand www.oneday.ro.
Mix-ul se poate dowloada direct de aici, sau, dacă vreţi să le daţi celor de la OneDay adresa de mail, intraţi pe www.oneday.ro/mix1. Felicitările mele pentru iniţiativă şi sper să mai fie multe mix-uri de acest fel, atât în format mp3, cât şi pe CD sau DVD.
Nu prea am scris nimic în ultimul timp, aşa că ar fi cazul să pun nişte mp3-uri şi, deoarece încep aşa târziu, urmează tot o lunp de coveruri (de fapt două săptămâni). Încep cu două cover-uri după Calvin Harris, urmează apoi Hot Chip, ca să menţin tenta electro am mai ales The Klaxons, LCD Soundsystem şi Massive Attack, terminând apoi într-o tentă indie cu melodii compuse de cei de la Vampire Weekend sau Peter, Bjorn and John. Habar n-am cines Dragonette, The Misarable Rich sau Shugo Tokumaru.
The Editors – Acceptable In The 80s (Calvin Harris Cover)
Dragonette – The Boys (Calvin Harris Cover)
Duffy – Ready For The Floor (Hot Chip Cover)
The Miserable Rich – Over and Over (Hot Chip Cover)
Goldfrapp – It’s Not Over Yet (The Klaxons Cover)
Hearing Double & JCB Soundsystem – London, I Love You But You’re Bringing Me Down (LCD Soundsystem Cover)
Mika – Teardrop (Massive Attack Cover)
Mystery Jets – One (Blake’s Got A New Face) with Natty (Vampire Weekend Cover)
Shugo Tokumaru – Young Folks (Peter, Bjorn and John Cover)
The Kooks – Young Folks (Peter, Bjorn and John Cover)
Azi e luni şi ne ţinem de lucruri mai serioase, adică acele cover-uri la piese indie care merită puse aici pe blog. Începem cu The Fakrays, un duo frate-soră nu prea cunoscut care cântă o piesă Yeah Yeah Yeahs, apoi urmează M.I.A. cu un cover la Kaizer Chiefs live la Radio 1, Local H, care cântă indie rock de prin 1987, apoi Jack Penate, Róisín Murphy, The Reak Heat, Soft Tigers, The Black Angels, CSS şi Charlotte Martin, care are un album de cover-uri, cel mai interesant fiind cel după Interpol.
The Fakrays – Mystery Girl (Yeah Yeah Yeahs Cover)
M.I.A. – Every Day I Love You Less And Less (Kaiser Chiefs Cover)
Local H – Wolf Like Me (Tv on the Radio Cover)
Jack Penate – 1234 (Feist Cover)
Róisín Murphy – Standing in the Way of Control (The Gossip Live Cover)
The Real Heat – Love No (The Teenagers Cover)
Soft Tigers – Heart It Races (Architecture in Helsinki Cover)
The Black Angels – No Satisfaction (Black Mountain Cover)
CSS – Knife (Grizzly Bear Cover)
Charlotte Martin – Obstacle 1 (Interpol Cover)
Romantic Jurgen e o trupă foarte interesantă din Timişoara, care cântă new wave/electro/indie, care sună destul de diferit de restul formaţiilor indie de la noi şi care a lansat şi un album în acest an, album cu titlul “Dead Bunny Invasion”. Am o bănuială că şi concertele lor sunt deosebite. Pagina lor de MySpace este aici, de acolo luând şi fotografia de mai sus.
Romantic Jurgen – Lunatic Espionage
The Presets e una dintre cele mai cunoscute formaţii indie din Sydney, fiind un duo care combină electro cu rock, techno şi pop şi având o apariţie şi pe coloana sonoră a defunctului de “The OC”. Nu prea mai sunt multe de spus despre The Presets, în afara faptului că “My People” e primul single de pe al doilea lor album, “Apocalypso”, album ce a apărut acum vreo 3 zile.
The Presets – My People
Ar fi cazul să mai scriu şi eu ceva pe blogul ăsta, nu de alta, dar mi-a venit laptopul din service de aproape o săptămână şi am selectat şi prima jumatate dintre piesele de pe luna asta. Începem cu o formaţie un pic mai greu de clasificat, deoarece se plimbă după cum vrea pe teritorii ca indie rock, folk, hip-hop sau anti-pop, fiind proiectul unui individ pe nume Yoni Wolf, care e şi unul dintre fondatorii unui label de hip-hop avangardist pe anticon., care vrea să producă echivalentul hip-hop a post-rock. Oricum, nu astea contează până la urmă, ci muzica. “The Hollows” e de pe albumul Alopecia, album apărut luna trecută.
Why? – The Hollows
Martie a fost o luna de albume bune, formatii ca Guillemots, Mystery Jets, Be Your Own Pet, The Teenagers, The Kills, Adam Green, Does It Offend You Yeah?, Operator Please, The Young Knives si am impresia ca si The Raconteurs. Cum vreo jumatate de luna laptopul mi-a fost stricat, fiind si acum pe drumuri, nu am apucat sa ascult nici un album din martie, dar daca as fi ascultat ceva, cred ca as fi ales albumul de debut de la Foals ca fiind albumul lunii.
Foals – Ballons
